deconseiá

v.t.

–A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. A deconsilia, a disuada–

„clientul insistă şi, cu mare greutate, responsabila îi acceptă reparaţia; mai departe el este deconseiat să schimbe o cataramă la un cordon.“ R.l. 2 X 79 p. 1

„Acelaşi Papahagi care, după cum aflăm din altă parte, îi deconseia pe tinerii învăţăcei clujeni ai anilor ’80 să aibă relaţii cu Doina Cornea pe care o considera un soi de aventurieră periculoasă...“ R.lit. 19 V 06

„patima pe care au arătat-o lucrătorii pentru a ne deconseia să-l luăm acasă [un câine] şi hotărârea de care a trebuit să dăm dovadă.“ revistaflacara.ro 20 I 09

(din fr. déconseiller)