s.f.
(fam.)
–Talentul de a se descurca, de a găsi soluţii, adesea
imorale ori ilegale, pentru a ieşi dintr-o încurcătură sau pentru a obţine
ceva–
„«Pleacă ai noştri, vin ai noştri», eternitatea
tranzitoriului este elasticitatea oportunismului ce ne-a adus, mereu, în pragul
«descurcărelii». Acea «descurcăreală» care a făcut să curgă mai
puţin sânge «pe la noi» – cu toate că a curs berechet! – dar a alterat ceva pe
durata lungă a istoriei, a urâţit destul în lăuntrul nostru.“ Obs.cult. 8 V 01
„[Elevii] e suficient să-şi asculte părinţii, care,
dezamăgiţi de tot ceea ce văd în jur, aplică educaţia centrată pe interes şi «descurcăreală».“
G. 20 X 08 p. 10
„relele moştenite din comunism (dispreţul faţă de
muncă exprimat prin «noi ne facem că muncim, voi vă faceţi că ne plătiţi», descurcăreala
prin «mici atenţii», dublul discurs, una gândim şi alta facem etc. etc.).“ hotnews.ro
30 XI 12
v. şi D. 13 VII 06, ziare.com 27 XII 10, jurnalul.ro
11 X 12
(din descurcăreţ prin substituţie de sufix;
DALR)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu