ideocrític

s.m.

–Critic de idei şi  de ideologii–

„După cum reiese din însemnările publicate în volumul Prezenţe româneşti şi realităţi europene din 1978, intransigentul critic al ideilor literare – sau «ideocritic», cum îi place să se prezinte – [Adrian Marino] face înaintea fiecărei plecări în străinătate pregătiri serioase şi complete, ca un explorator julesvernian.“ R.lit. 29 VIII 01

„[Lui Adrian Marino] i s-a mai spus ideocritic (termen pe care l-a folosit insistent Constantin M. Popa, exegetul craiovean al lui Marino).“ Z. 19 III 05 p. 10

„Nu-i vorbă, când susţii că adevărata ta vocaţie nu a fost cea de critic, teoretician literar şi comparatist, ci de «ideocritic», ştii în ce bătălie intri.“ Obs.cult. 1 IV 10

(din ideo[logie] + critic; cuv. creat, cu referire la propria-i persoană, de Adrian Marino)