adj.
–Care intrigă, care trezeşte interesul–
„autorul nostru, descendent intrigant al celor
de mai sus…“ Z. dum. 23 III 04
„boleroul dă o notă de nonşalanţă intrigantă
superbei rochii“ envy.ro, citat de R. Zafiu în R.lit. 18 / 09
„6 lucruri intrigante pe care femeile nu le
ştiu despre propriul lor corp“ R.l. 8 III 13
v. şi garbo.ro 18 III 10
(din intriga + -ant; sensul nu apare în dicţionarele curente)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu