kumité

s. (cuv. jap.)

–În karate, modalitate de antrenament şi concurs în doi–

„Ca să nu-şi piardă îndemânarea, o dată pe săptămână […] face kumite (n.r. -- lupte libere) cu alte centuri negre, în general poliţişti sau bodyguarzi de pe la diferite firme.“ G. 22 I 08 p. 8

„Am mai auzit, de prin tabloide precum Libertatea, că doamna Lia a vrut să pocnească un coleg parlamentar. Mai ştim că practică un stil de karate numit «kumite» şi ca nu-i place să se războiască cu femeile. Preferă bărbaţii.“ ziare.com 16 VIII 10

„probele de Kumite feminin şi masculin […] au fost dominate de cluburile…“ gsp 29 V 13

(cf. engl., fr. kumite; MDN, DexX)