megatendínţă

s.f.

–Tendinţă majoră–

„La Editura Humanitas, volumul «Anul 2000. Megatendinţe» (de John Naisbitt p. Aburdene)“ R.l. 6 VIII 93 p. 2

„O strategie de marketing, să recunoaştem, de apreciat: nu e la îndemîna oricărui istoric să-şi popularizeze la fel de atractiv şi cu o asemenea eficienţă ideile, pe valurile «megatendinţelor» locale şi globale.“ Obs.cult. 7 VI 13

(după engl. megatrend; volumul Megatendinţe al lui John Naibitt a apărut în româneşte, în colecţia Idei contemporane, în anul 1989)