recluzív, -ă

adj.

–Referitor la recluziune. Izolat, rupt de lume–

„Publicul român constituie, de altfel, vârful aisbergului, activitatea MNAC desfăşurându-se în mare parte într-un network internaţional, ceea ce confirmă dorinţa de normalitate relaxată (manifest opusă tendinţei tipice autodestructive şi recluzive, anormale şi abstrus localiste), dorinţa de sincronie şi inserare firească a artistului/artei contemporane în last trends, everyday life and its latest transformations.“ Suplim. de cultură 27 V 06

„În paralel cu secvenţa ridicolă, a umilinţei publice […] se desfăşoară altă acţiune, grotescă, în spaţiul recluziv al iernii, viscolului şi al muntelui.“ Obs.cult. 18 II 10

„Allen si Farrow, pe vremuri unul dintre cele mai recluzive cupluri din Hollywood, au dus o bătălie publică îngrozitoare pentru custodie.“ evenimentul.ro 5 VI 11

(din engl. reclusive)