refúznic

1. s.m. –Persoană dintr-o fostă ţară comunistă căreia i se refuza emigrarea–

„câţiva «refuznici» locali, oameni cărora li se refuzase emigrarea…“ Obs.cult. 23 IV 02

2. –Persoană care refuză o propunere (legislativă), un premiu, participarea la o acţiune etc.–

„Cât despre inexactitudinea atribuirii celor afirmate de mine întregului GDS când eu foloseam clar cuvintele «unii dintre voi» sau atribuirea cuvintelor pe care le-am folosit altor «refuznici» (la apel), orice comentariu (adresat cărui «comentator»?) este de prisos.“ Obs.cult. 12 XII 00

„Un alt refuznic al mersului la vot este dl. Mircea Dinescu. Motivul e sărăcia. Nu a dumisale, Doamne fereşte!...“ adevarul.ro 16 X 03

„Cu vreo săptămână în urmă, Radu Vancu a inventat o specie nouă: «refuznicii». Refuznicii sunt scriitorii, regizorii, muzicienii, jurnaliştii care nu vor să mai colaboreze cu Institutul Cultural Roman al lui Andrei Marga.“ Suplim. de cultură 9 III 13

v. şi Z. 3 VI 05 p. 6, Cot. 26 IV 07 p. 19, adevarul.ro 22 III 13

3. adj. || refuznic-stângist

„Capcana tezei refuznic-stângiste, care amestecă «ştiinţa, tehnologia şi profitul», pare revolută la acest final de mileniu.“ Obs.cult. 19 IX 00

(din engl. refusenik, fr. refuznik; cf. rus. otkaznik; Random House 1970-75; PR 1983)