adj.
–Ţinut în sau readus la starea infantilă–
„În Cuvântul din iunie, dl Cristian Bădiliţă se
transformă într-un emul al d-lui Patapievici şi scrie negru pe alb: «Poporul
român, alcătuit şi din prietenii, rudele, colegii noştri apropiaţi, nu din
elemente abstracte şi imponderabile, e un popor complet infantilizat,
complet idiotizat, fără putinţă de vindecare decât printr-un miracol divin».“ R.lit.
5 IX 01
„Situaţia omului politic e relativ asemănătoare: şi
el are de furcă [...] cu un electorat mai degrabă infantilizat: oameni
ce-şi creează simpatiile sau antipatiile politice pe criterii mai degrabă
obscure, spre disperarea sociologilor şi a profesioniştilor în marketing
politic; oameni cărora, aidoma părinţilor sau copiilor, nu-ţi poţi permite să
le spui adevărul verde-crud în faţă, pentru că nu ţi-ai face rău doar ţie
însuţi – le-ai face rău şi lor.“ ziarul-bt.ro 8 VIII 10
„sintagma «poziţia copilului» te trimite în multe
direcţii, deşi toate ţin de relaţia mamă-copil: o relaţie de putere (poziţia
fiului infantilizat de egoismul mamei), poziţia fetusului hrănit şi
protejat cu forţa, poziţia copilului la naştere, locul fatal unde s-ar fi aflat
copilul mort în accidentul de pe ecran etc.“ suplimentuldecultura.ro 16 III 13
v. şi R.lit. 20 III 09
(din infantiliza)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu