infantilizát, -ă

adj.

–Ţinut în sau readus la starea infantilă–

„În Cuvântul din iunie, dl Cristian Bădiliţă se transformă într-un emul al d-lui Patapievici şi scrie negru pe alb: «Poporul român, alcătuit şi din prietenii, rudele, colegii noştri apropiaţi, nu din elemente abstracte şi imponderabile, e un popor complet infantilizat, complet idiotizat, fără putinţă de vindecare decât printr-un miracol divin».“ R.lit. 5 IX 01

„Situaţia omului politic e relativ asemănătoare: şi el are de furcă [...] cu un electorat mai degrabă infantilizat: oameni ce-şi creează simpatiile sau antipatiile politice pe criterii mai degrabă obscure, spre disperarea sociologilor şi a profesioniştilor în marketing politic; oameni cărora, aidoma părinţilor sau copiilor, nu-ţi poţi permite să le spui adevărul verde-crud în faţă, pentru că nu ţi-ai face rău doar ţie însuţi – le-ai face rău şi lor.“ ziarul-bt.ro 8 VIII 10

„sintagma «poziţia copilului» te trimite în multe direcţii, deşi toate ţin de relaţia mamă-copil: o relaţie de putere (poziţia fiului infantilizat de egoismul mamei), poziţia fetusului hrănit şi protejat cu forţa, poziţia copilului la naştere, locul fatal unde s-ar fi aflat copilul mort în accidentul de pe ecran etc.“ suplimentuldecultura.ro 16 III 13

v. şi R.lit. 20 III 09

(din infantiliza)