s.f. (fam.-arg.)
–Minte, cap–
„Întâi trebuie să-şi mobileze mansarda şi apoi
trebuie să se apuce de jurnalism“ Săpt.fin. 30 VII 07
„În româna populară, capul este – prin formă –
dovleac, bostan sau bilă; poziţia îl identifică cu etajul şi mansarda (rar
cu carlinga); ca recipient, e numit în primul rând cutiuţă sau colivie.“ R.
Zafiu în R.lit. 50 / 07
„Dacă a declarat el aşa ceva, are probleme la mansardă.“
a1.ro 4 IV 13
(DALR)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu