meritocrátic, -ă

adj.

–Bazat pe meritocraţie–

„Despre ce tip de societate ar trebui să devină Marea Britanie, Giddens ne spune ca nu există dubii: una egalitară, meritocratică, pluralistă, descentralizată (dar unitară), atentă la problemele de mediu şi în care sfera publică să fie relansată.“ Obs.cult. 10 IX 02

„sprintul meritocratic de 100 metri începe pentru unii pe la zero, iar la alţii pe la cota 50 sau chiar 90. […] Aşa am avut mulţi colegi brilianţi de la Bucureşti mai buni decât mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit la universităţi foarte bune din afară, dar care nu au avut nici o şansă să poată arăta ce pot pentru că unu, ieşeau din tipar şi doi, nu a existat nimeni care să le dea nici măcar un ban.“ R.l. 8 III 12

(din engl. meritocratic, fr. méritocratique; Random House 1955-60, PR 1971)