reconstitutív, -ă

adj.

–Cu caracter de reconstituire–

„[Critica literară ca spaţiu] al estompării stridenţelor terminologice într-o scriitură seducătoare şi, înainte de toate, reconstitutivă, fidelă textului vizat.“ Luc. 4 II 84 p. 2

„aceeaşi minuţie reconstitutivă caracterizează şi cea mai mare parte a articolelor despre viaţa şi activitatea lui Ion Luca…“ Obs.cult. 19 III 02

„Studierea biografiei intelectualilor interbelici apropiaţi sau integraţi în varii forme şi secvenţe temporale extremei drepte româneşti a constituit un reper constant al interesului reconstitutiv.“ "22" 20 X 09

(din fr. reconstitutif, engl. reconstitutive)