adj.
–Cu caracter de reconstituire–
„[Critica literară ca spaţiu] al estompării
stridenţelor terminologice într-o scriitură seducătoare şi, înainte de toate, reconstitutivă,
fidelă textului vizat.“ Luc. 4 II 84 p. 2
„aceeaşi minuţie reconstitutivă caracterizează
şi cea mai mare parte a articolelor despre viaţa şi activitatea lui Ion Luca…“ Obs.cult.
19 III 02
„Studierea biografiei intelectualilor interbelici
apropiaţi sau integraţi în varii forme şi secvenţe temporale extremei drepte
româneşti a constituit un reper constant al interesului reconstitutiv.“ "22"
20 X 09
(din fr. reconstitutif, engl. reconstitutive)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu