uberitáte

s.f. (livr.)

–Belşug, abundenţă. Ubertate–

„Uberitatea – pentru a folosi un latinism la care adesea recurgea G. Călinescu – nu-i sinonimă, în viziunea lui Alin, cu bogăţia reavănă a fructelor, cu o ţâşnire unduitoare, care să-şi strige neîntârziat apartenenţa la sânul copios al naturii.“ Obs.cult. 12 VIII 03

„Dar ceea ce îi atrage cu deosebire atenţia [lui G. Călinescu] sunt întruchipările, deloc iluzorii, ale realului, belşugul, uberitatea naturii...“ Z.dum. 24 VII 09

(din lat. uberitas; DN3)