s.f. (livr.)
–Belşug, abundenţă. Ubertate–
„Uberitatea – pentru a folosi un latinism la
care adesea recurgea G. Călinescu – nu-i sinonimă, în viziunea lui Alin, cu
bogăţia reavănă a fructelor, cu o ţâşnire unduitoare, care să-şi strige
neîntârziat apartenenţa la sânul copios al naturii.“ Obs.cult. 12 VIII 03
„Dar ceea ce îi atrage cu deosebire atenţia [lui G.
Călinescu] sunt întruchipările, deloc iluzorii, ale realului, belşugul, uberitatea
naturii...“ Z.dum. 24 VII 09
(din lat. uberitas; DN3)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu