masificá

v.t., v.r.

1. –A face să piardă sau a-şi pierde individualitatea prin integrarea într-o masă–

„Proiectul «Atopia. Artă şi oraş în secolul XXI» analizează tensiunea dintre oraşul care se individualizează – devine o fiinţă cu viaţă proprie, dincolo de naţiuni, ţări, state – şi individul care se masifică.“ Z. dum. 6 X 06

2. –A face să capete sau a căpăta caracter de masă–

„Aici mai trebuie spus şi următorul lucru: că, practic, tot învăţământul se masifică la bază; intrarea în sistemul de învăţământ universitar la nivel de bachelor e peste tot masificată. Nu mai sunt formaţiile de altădată, cu număr redus, şi e puţin probabil ca universităţile să renunţe la ideea de masificare.“ Obs.cult. 14 XII 06

„Sub pretextul dreptului la instrucție superioară, învățămîntul universitar a fost masificat (nu doar universitățile private au contribuit la asta), au apărut din neant universități noi, care n-ar fi trebuit să existe, corpul didactic s-a mărit enorm.“ Obs.cult. 25 V 12

(din fr. massifier; PR – rar înainte de 1960)