masificáre

s.f.

1. –Transformare a unui grup într-o masă–

„Rezultatele acestei politici de masificare şi militarizare a societăţii se văd şi astăzi la tot pasul, ele influenţând în profunzime comportamentul politic al majorităţii electoratului român.“ Obs.cult. 19 XII 00

„îndepărtarea de anumite fenomene creează acel efect de masificare şi stilizare de care vorbea T. Vianu  capabil să ne împiedice a ne rătăci printre detalii ignorînd întregurile.“ R.lit. 4 IV 01 p. 1

„Conservarea vechilor elite prin autoreproducere s-a făcut, aşadar, cu preţul limitării democratizării, ca în comunităţile închise, în numele apărării faţă de masificare.“ Obs.cult. 16 IV 10

2. –Transformare într-un fenomen de masă–

„I-am ascultat pe Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Irina Nicolau, Mircea Kivu vorbind despre cultură, anticultură, contracultură, americanizare, masificare, bun-gust şi prost-gust, kitsch, cultură populară şi toate celelalte.“ Obs.cult. 10 X 00

„Masificarea se referă la creşterea numărului de studenţi.“ Obs.cult. 9 XI 06

„Ca orice religie creştinismul a trecut de la cei puţini la cei mulţi. Masificarea unei tradiţii nu trebuie criticată, dar măcar să nu uităm că tot cei puţini şi singuri oglindesc cel mai bine evenimentul sacru.“ R.l. 2 IV 10 p. 7

(din masifica; cf. fr. massification; PR – rar înainte de 1960; DexX – alt sens)