s.n.
(jur.)
–Situaţie de inexistenţă a elementelor necesare. Gol–
„Folosindu-se de vidul legislativ, multe
întreprinderi nu şi-au mai onorat obligaţiile către buget.“ J.naţ. 14 XII 00 p.
6, cit. de Stăncioi-Scarlat
„S-ar putea ca soluţia să fie, în principiu, simplă:
«vidul ideatic» va trebui înlocuit cu opusul său, «plinul ideatic».“ Obs.cult.
27 XI 08
„«Vidul teoretic» şi presiunile practicii“ economistul.ro
25 II 13
v. şi R.l. 29 XII 08
(după fr. vide; în dicţionarele curente nu
apare acest sens)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu