flituí

v.t. (fam.-arg.)

–A respinge, a refuza. A da cu flit–

„Vosganian – acceptat de parlament, flituit de Băsescu“ Ev.z. 13 XII 06, cit. de R. Zafiu în R.lit. 49 / 07

„Cel mai mare tour-operator german, flituit de hotelierii de pe litoral“ gandul.info 5 III 08

„Udrea flituieşte Bruxellesul“ telegrafonline.ro 24 XI 11

(din flit; DALR)