excepţionalísm

s.n.

–Caracter excepţional–

„Termenul [...] excepţionalism [...] a fost conceput să definească sintetic, printr-un superlativ sui-generis, trăsătura dominantă a societăţii americane.“ R.l. 2 IV 83 p. 6

„PSD respinge promovarea unei politici externe şi de securitate bazată pe excepţionalism şi unilateralism.“ amosnews.ro 21 IV 06

„«Excepţionalismul românesc» face ravagii în mediile noastre (cu pretenţii) intelectuale. În două forme antagonice, dar la fel de stupide. Şi de toxice. Există, pe de-o parte, amatorii de mituri glorificatoare şi de recorduri inefabile. Sunt dacofilii pătimaşi, dar mândri că «de la Râm ne tragem». Cei care-l citează obsesiv pe Herodot (am rămas – nu-i aşa? – cei mai viteji dintre traci) şi par să creadă că voievodatele române au terorizat secole de-a rândul Imperiul Otoman. Sunt cei care indentifică poli energetici prin Bucegi şi «Grădina Maicii Domnului» undeva prin Bărăgan... Că nu există ţară «mai frumoasă şi mai mănoasă» ca a noastră, e deja axiomatic. Nici popor mai primitor, mai paşnic şi mai inteligent. Era, desigur, firească o reacţie la această peltea de fantezii geto-dace, mistică ortodoxă şi clişee proletcultiste. Din păcate, intelighenţia noastră cosmopolită a căzut în extrema cealaltă. Promovează un alt fel de excepţionalism. Adică încearcă să ne convingă, cu orice ocazie, că suntem excepţional de proşti. Că tot ce e românesc pute. Cultura e minoră; istoria – jenantă; tradiţiile – troglodite; bucătăria – indigestă şi lipsită de rafinament.  Autori cu pretenţii, nu bloggeri anonimi, îşi asumă generalizări dintre cele mai idioate: românii sunt primitivi, leneşi şi beţivi. Xenofobi şi homofobi. Şi îşi bat copiii!“ jurnalul.ro 1 IV 13

v. şi evz.ro 26 III 09, monitorulsv.ro 3 IX 08, gandul.info 9 XII 13

(din engl. exceptionalism)