kemalíst, -ă

1. adj. –Referitor la kemalism, care respectă principiile kemalismului–

„Or, sub conducerea Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării, cum se numeşte formaţiunea islamiştilor turci, calificaţi în Vest drept «moderaţi», spre a-i distinge de teroriştii frăţiilor musulmane, ai unor grupări sunite de tipul Hamas, ori şiite, precum Hezbollah, Turcia s-a modificat sensibil. În doar câţiva ani, statul turc a introdus reforme de neconceput pentru naţional-conservatorul establishment kemalist, care-l controlează de la finele primului război mondial încoace.“ "22" 11 V 07

„Turcia nu este, în fond, decât la treizeci de ani distanţă de ultima lovitură de stat militară, prin care generalul Kenan Evren devenea al şaptelea preşedinte al Turciei kemaliste, ţinând religia departe de aparatul de stat şi garantând în acest singur mod posibil (la vremea respectivă) continuarea reformelor economice care au modernizat o ţară «călare» pe două continente.“ hotnews.ro 26 VI 13

2. s.m. –Adept al kemalismului–

„De prin anii ’60 încoace, se observă o dispută tot mai aprinsă între kemalişti şi islamişti, între adepţii modernismului şi cei ai fundamentalismului islamic.“ ziarullumina.ro 14 XI 10

„Turcia: lustraţia sau retragerea ultimilor kemalişti“ "22" 23 VIII 11 p. 10

„Demonstraţiile i-au adunat la un loc pe toţi adversarii lui Erdogan, care în alte circumstanţe ar fi fost greu de imaginat în aceeaşi tabără: stânga şi radicalii de stânga, studenţi şi activişti sindicali, naţionalişti, kemalişti, kurzi şi microbişti.“ puterea.ro 3 VI 13

(din engl. kemalist, fr. kémaliste)