bandoneón

s.n. (cuv. sp. argentinian; muz.)

–Instrument muzical portabil, cu burduf şi butoane, asemănător armonicii, larg folosit în interpretarea tangoului argentinian–

„Concertul pentru bandoneon, orchestră de coarde şi percuţie [de Astor Piazzolla]“ Obs.cult. 25 VI 02

„Festivalul internaţional de acordeon şi bandoneon“ Obs.cult. 26 III 10 p. 2

(cf. sp., engl. bandoneón, fr. bandonéon; DexX)