drincuí

v.t., v.i. (fam.-arg.)

–A bea alcool–

„Elementele argotice apar abundent în comunicarea orală şi scrisă având o atracţie deosebită în rândul tinerilor. Termeni ca bişniţă, a drincui, ultrarapid vin pentru a evita o exprimare prea banală, prea ştearsă, prea cotidiană.“ Timpul I 04 p. 23

„Limba română are multe sinonime pentru «băutură», «a bea» şi «a te îmbăta». Iată câteva dintre ele: a trage la măsea; a te face pulbere; a te face zmeu/leu; a (te) machi (macheală – băutură); a o lua pe ulei; a merge pe două cărări; a drincui, drincar; a drojdi – drojdier; a te face muci; a te îmbălsăma; a te chiauni; a te demoraliza; a te teleghida; a te osteni; a interpreta (ex. o bere); a te matoli; a se turmenta; a se beţivi; a te îmbăta cui; a te chercheli; a te «parfuma»; a te face rangă; a te abţigui; a fi cu chef; a-ţi unge gâtlejul; a suge – sugător; a te pili; a lua ceva la bord; a sorbi – sorbitor; a rade; a-ţi îneca focul; a o face lată; a şpriţui; a stinge (în expresia «bea de stinge»).“ jurnalul.ro 22 VIII 05

(din engl. to drink; R. Zafiu în R.lit. 7 / 01; DALR)