reziliénţă

s.f.

–Capacitatea de a rezista şi a se dezvolta în pofida adversităţilor–

„rezilienţa realităţilor tribale în Irak“ "22" 15 III 06

„Unii autori afirmă că pragul critic a fost trecut deja şi nu mai putem discuta despre sustenabilitate, ci doar de rezilienţa în faţa şocurilor iminente.“ Foreign Policy România I–II 13 p. 89

„tema celui de-al optulea raport al Forului Economic Mondial este rezilienţa statelor în faţa riscurilor tot mai ameninţătoare.“ ziare.com 8 I 13

v. şi "22" 2 VI 06

(din engl. resilience, resiliency, fr. résilience; sensul nu apare în dicţionarele curente)