surdinizá

v.t. (fig.)

–A atenua, a diminua (intensitatea etc.)–

„Poetul şi-a surdinizat glasul, cultivând incantaţia învăluitoare şi expresia îndelung elaborată, despletirile febrile, de un romantism neguros fiind acum absente.“ R.lit. 8 VII 71 p. 9

„Îţi vine mult mai greu să fii nemilos cu o doamnă incapabilă, decât cu o nulitate de sex masculin. Chiar şi presa de mahala îşi surdinizează discursul atunci când se referă la dezastrul edificat metodic, gospodăreşte, bucătăreşte de astfel de personaje.“ romlit.ro 21 VIII 02

„Greşeala enormă a actualei puteri, de a surdiniza acuzaţiile cât se poate de întemeiate aduse lui Ion Ilici, de teama de a nu provoca un scandal internaţional, va avea efectul unui bumerang: la fel se procedase pe vremea lui Constantinescu, aceleaşi înalte considerente «patriotice» au primat în faţa adevărului şi până la urmă au fost daţi de-a berbeleacul, cu toate dosarele-beton cu tot.“ romlit.ro 20 VII 05

(din surdină + -iza; DN4 – sensul tehnic)