s.f. (pol.)
–Principiu care limitează puterile administraţiei
centrale în aspectele subsidiare, socotite a fi de competenţa comunităţilor
locale–
„prezenţa unor termeni ca subsidiaritate şi
devoluţie, împrumuturi recente, de uz foarte specializat. Cuvinte
«internaţionale» de curând (re)puse în circulaţie, pentru a satisface cerinţe
determinate de reorganizarea europeană şi mondială, ele au fost preluate în
grabă şi utilizate fără grija şi atenţia cuvenită şi în textul mai sus
menţionat.“ R.lit. 8 IX 99 p. 3
„Descentralizare, subsidiaritate înseamnă să
transferi de la adminiastraţia centrală la administraţia locală. S-au dat
spitalele, s-au dat şcolile, asta-i subsidiaritate.“ gandul.info 17 IV
11
v. şi asimilaţionist 2009, devoluţie
2011, policentricitate 2010
(din fr. subsidiarité, engl. subsidiarity;
PR 1964)
