subsidiaritáte

s.f. (pol.)

–Principiu care limitează puterile administraţiei centrale în aspectele subsidiare, socotite a fi de competenţa comunităţilor locale–

„prezenţa unor termeni ca subsidiaritate şi devoluţie, împrumuturi recente, de uz foarte specializat. Cuvinte «internaţionale» de curând (re)puse în circulaţie, pentru a satisface cerinţe determinate de reorganizarea europeană şi mondială, ele au fost preluate în grabă şi utilizate fără grija şi atenţia cuvenită şi în textul mai sus menţionat.“ R.lit. 8 IX 99 p. 3

„Descentralizare, subsidiaritate înseamnă să transferi de la adminiastraţia centrală la administraţia locală. S-au dat spitalele, s-au dat şcolile, asta-i subsidiaritate.“ gandul.info 17 IV 11

v. şi asimilaţionist 2009, devoluţie 2011, policentricitate 2010

(din fr. subsidiarité, engl. subsidiarity; PR 1964)